CALENDAR FISCAL

JOI 27 FEBRUARIE
Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică - Formularul 010

Depunerea Declarației privind obligațiile d ... [continuare]
STIRI

Titlu Plusurile si minusurile legii insolventei persoanelor fizice, analizate de reprezentantii unei case de insolventa
Data 21-05-2015 14:23
Sursa www.hotnews.ro
Legea insolventei persoanelor fizice, asa cum a fost ea votata cu 309 voturi pentru, are o serie de lacune ce vor ingreuna aplicarea ei. Una dintre ele este constituirea unor Comisii de Insolventa, cu o componenta complexa, dar fara nici un reprezentat al creditorilor. De asemena, Comisia de insolventa este investita cu atributii decizionale, de control si de supraveghere a actelor persoanei in insolventa ori ale administratorului procedurii, ceea ce va putea naste adevarate dificultati in practica, se arata intr-un studiu facut de specialistii Casei de Insolventa Transilvania (CITR), transmis joi HotNew.ro.

O altă problemă pe care o ridică legea în forma sa actuală este încălcarea dreptului de liber acces la instanță. În unele cazuri, Comisia de insolvență acționează ca o instanță în sine, fără a da persoanei în insolvență posibilitatea de a contesta măsura la judecătorie.

Administratorul judiciar este desemnat aleatoriu de comisia de insolvenţă, din rândul practicienilor în insolvență, executorilor judecătorești, avocaților sau notarilor publici, înscriși în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice. Înscrierea în această listă specială se va face doar după promovarea unui examen organizat de fiecare corp profesional, însă sunt incluși automat practicienii în insolvență și executorii judecătorești cu o vechime de peste 5 ani. Aceast aspect va crea un tratament discreţionar între avocaţii şi notarii care trebuie să-şi exprime disponibilitatea pentru a fi incluşi pe lista specială a administratorilor judiciari, şi practicienii în insolvenţă ori executorii judecătorești cu vechime mai mare de 5 ani, care vor fi incluşi automat.

De asemenea, legea impune lichidatorilor o serie de atribuții, fără ca acestea să fie detaliate în vreun fel. De exemplu, lichidatorul poate cere denunțarea unor contracte încheiate de către datornic. Această lege nu se completează cu Legea 85/2014 privind procedurile de insolvenţă, care reglementează o procedură specială permițând administratorului judiciar să denunțe contractul în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii în vederea maximizării averii debitorului, ci doar cu Codul Civil, care nu permite denunțarea decât în cazul unei clauze anterioare de denunțare inserată în contract, și cu Codul de Procedură Civilă, care nu reglementează deloc instituția aceasta. În această situație, lichidatorii s-ar putea afla în imposibilitatea îndeplinirii acestei obligații, neavând o clarificare a limitărilor acestor atribuții.

"În ciuda deficienţelor actuale, legea aduce și o serie de beneficii importante pentru persoanele fizice. Poate cel mai important este acela că acordă o a doua şansă datornicilor de bună credinţă, oferindu-le protecţie în faţa creditorilor. Executările silite vor fi suspendate, iar penalitățile nu vor mai putea fi calculate, timp în care persoana în cauză poate propune eşalonarea datoriilor pe baza unui plan de redresare şi chiar un haircut al acestora, în anumite limite" a declarat Vasile Godîncă-Herlea, asociat coordonator CITR.

În plus, în cazul în care implementarea unui plan de redresare nu va fi posibilă, lichidarea activelor persoanei în insolvență se poate face în anumite limite. Legea încearcă să împiedice aruncarea în stradă a rău-platnicilor de bună-credinţă. O măsură în acest sens este instituirea unui drept de preferință la încheierea unui contract de închiriere a imobilului sau a unei părți din acesta, la un cuantum al chiriei stabilit în condițiile pieței.
Deși îmdelung așteptată și discutată, insolvența persoanelor fizice nu are în spate un studiu de impact care să poată estima numărul procedurilor ce vor fi deschise. În Franţa, spre exemplu, de la introducerea legii insolvenţei persoanelor fizice au fost deschise 700.000 de dosare, iar în Statele Unite ale Americii 1,3 milioane.


Specificațiile detaliate ale Legii insolvenței persoanelor fizice:
• Legea insolvenței persoanelor fizice se adresează persoanelor fizice de bună-credință, ale căror datorii rezultă dintr-o activitate ce are ca scop satisfacerea unei nevoi personale, cum ar fi restanţele la furnizorii de utilităţi, întârzieri la achitarea ratelor bancare contractate pentru achiziţia unui serviciu sau produs personal etc., și nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit. Legea nu defineşte clar ce înseamnă un debitor de bună–credinţă, însă face o enumerare a datornicilor care nu pot beneficia de această procedură. Printre motivele care pot împiedica o persoană fizică să intre în insolvență sunt existenţa unor condamnări pentru diferite infracţiuni, întocmirea de acte frauduloase sau excesiv de generoase care au diminuat averea acesteia, nedepunerea de eforturi pentru a găsi un loc de muncă etc.

• Intervin organe noi față de insolvența persoanelor juridice, cum ar fi Comisia de insolvenţă, iar administratorul judiciar poate fi și un executor judecătoresc, un avocat sau un notar, nu exclusiv un practician în insolvenţă. Comisia de insolvență teritorială este alcătuită din reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, precum și un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice. Comisia de insolvență centrală este alcătuită din câte un reprezentant al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Justiției, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Oficiului Național al Registrului Comerțului – Direcția Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Administratorul judiciar este desemnat aleatoriu de Comisia de insolvenţă. Legea nu menționează posibilitatea ca datornicul sau creditorii să aleagă administratorul, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor juridice. Administratori judiciari pot fi practicieni în insolvență, executorii judecătorești, avocați sau notarii publici, înscriși în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice. Înscrierea în această listă specială se va face doar după promovarea unui examen organizat de fiecare corp profesional în parte. Sunt incluși automat în listă practicienii în insolvență și executorii judecătorești cu o vechime de peste 5 ani, putând opțional să participe la examen și avocații sau notarii. Cererile de insolvență se depun la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința datornicul. Tot aici se depun contestațiile împotriva deciziilor Comisiei de insolvență și cererile de eliberare de datorii. Instanţa de control este Tribunalul.

• Insolvența persoanelor fizice poate fi soluționată în 3 feluri: pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau procedură simplificată.

1. Insolvența pe bază de plan de redresare a datoriilor. În situaţia în care datornicul consideră că se află în insolvenţă (deoarece nu dispune de lichidităţi pentru plata datoriilor scadente – starea de insolvenţă poate fi luată în considerare dacă termenul de plată a datoriilor a fost depăşit cu mai mult de 90 zile) dar situaţia financiară a acestuia nu este iremediabil compromisă, poate cere Comisiei de Insolvenţă deschiderea insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor, care este o procedură administrativă şi nu judiciară.

• În acest caz, cuantumul minim al datoriilor trebuie să totalizeze 15 salarii minime pe economie. (Legea nu precizează dacă este vorba de salarii medii sau nete)

• Cererea de deschidere a procedurii de insolvență – care va fi publică – trebuie să cuprindă motivele care au determinat această situație, datoriile acumulate, acţiunile judiciare deschise împotriva persoanei respective, încercări de negociere a eșalonării datoriilor, statutul civil şi profesional, cuantumul veniturilor încasate pe ultimii 3 ani, cât şi al veniturilor preconizate pentru următorii 3 ani, bunurile pe care le deține, conturile bancare, sumele de recuperat de la rău-platnici, litigiile în curs sau finalizate, existenţa sau nu a unor condamnări pentru evaziune fiscală sau fals. Vor trebui anexate dovezi cu privire la situaţia profesională – angajat/şomer, dovada faptului că nu a fost concediat din motive ce îi pot fi imputate și că a făcut toate demersurile pentru obținerea unui loc de muncă, documente care să ateste veniturile, copii ale declarațiilor fiscale pentru ultimii 3 ani, un extras de cazier judiciar și cazier fiscal la zi, un raport de la Biroul de Credit și o propunere de plan de rambursare.

• După analiza cererii, Comisia de insolvenţă poate fie să admită cererea şi să dispună deschiderea procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, desemnând şi un administrator al procedurii, fie să respingă cererea şi să constate că situația financiară a datornicului este iremediabil compromisă, caz în care, cu acordul acestuia, va sesiza instanța pentru deschiderea procedurii de insolvență prin lichidare de active, sau în formă simplificată, după caz.

Efectele deschiderii procedurii de insolvență pe baza planului de rambursare
Se suspendă provizoriu executările silite începute, nu pentru mai mult de 3 luni, cu excepția situației în care instanța decide prelungirea acestei perioade, dacă astfel situația financiară a datornicului ar deveni iremediabil compromisă;
Va fi numit un administrator al procedurii. În baza informărilor creditorilor şi datelor furnizate de datornic, va fi întocmit tabelul creanţelor;
Datornicul, împreună cu administratorul judiciar, va elabora planul de rambursare a datoriilor, prin care va propune achitarea acestora. Cota de acoperire a creanțelor prin planul de rambursare trebuie să fie mai mare decât cota de acoperire ce ar putea fi obținută prin lichidarea bunurilor datornicului. O serie de datorii nu pot fi eșalonate, reduse ori șterse în cadrul procedurilor de insolvență, cum ar fi obligațiile legale sau convenționale de întreținere sau obligațiile rezultate din atragerea răspunderii penale și contravenționale;
Durata de executare a planului este de 5 ani, cu posibilitate de prelungire cu încă 1 an;
Comisia de Insolvenţă va face o evaluare a fezabilităţii planului. Planul este aprobat dacă creditorii reprezentând minimum 50% din valoarea totală a creanțelor și 30% din valoarea creanțelor ce beneficiază de cauze de preferință au votat în favoarea acestuia;
În situaţia în care planul de rambursare nu este aprobat de creditori, datornicul poate cere Judecătoriei competente confirmarea acestuia. Astfel, instanţa are dreptul de a trece peste votul creditorilor în situaţia în care apreciază că aceștia s-au împotrivit în mod nejustificat şi cota de acoperire a creanţelor propusă prin plan este superioară celei ce ar fi obţinută prin lichidare;
De la data aprobării planului de rambursare se suspendă toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor, curgerea dobânzilor, penalităților, majorărilor de întârziere etc., cu excepția creanțelor care beneficiază de cauze de preferință;
Instituțiile sau companiile cu care persoana aflată în insolvență are semnate contracte nu vor avea dreptul de a rezilia contractele în derulare din cauza deschiderii procedurii de insolvenţă;
Datornicul are obligaţia să coopereze cu Comisia de insolvenţă şi cu administratorul judiciar şi să le comunice orice informaţii cu privire la situaţia sa financiară; trebuie să se supună supravegherii administratorului judiciar în ceea ce privește toate activităţile desfăşurate; are obligaţia de a întocmi rapoarte trimestriale cu derularea planului; are obligaţia să desfăşoare o activitate legală producătoare de venituri;
În situaţia în care planul nu este respectat, sau debitorul nu-şi achită datoriile curente, se poate cere închiderea procedurii pe bază de plan şi deschiderea procedurii pe bază de lichidare de active.
2. Insolvența prin lichidare de active poate fi solicitată de către datornic, în mod direct, în cazul în care “situația sa financiară este iremediabil compromisă”. Situația de compromitere iremediabilă este trecută prin 2 filtre subiective, cel al debitorului și cel al judecătorului sindic. O definire mai clară a termenilor ar fi putut evita o practică neuniformă a instanțelor.
• Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de lichidare de active, în cazul în care procedura pe bază de plan nu poate fi dusă la îndeplinire.
• Odată ce instanța a admis insolvența prin lichidare de active, se suspendă executările silite individuale și se interzice datornicului să mai folosească bunurile și veniturile ce pot fi lichidate.

Desfășurarea procedurii de insolvență prin lichidare de active:
Întocmirea tabelului definitiv. Lichidatorul, va solicita creditorilor să transmită, în termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii, o informare privind cuantumul creanței și valoarea de piață a bunului cu care este garantată. Lichidatorul este obligat să întocmeasca tabelul preliminar de creanțe în termen de 15 zile de la primirea informării.
Inventarierea bunurilor datornicului. în termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii, lichidatorul va face inventarierea bunurilor datornicului.
Lichidarea bunurilor. De lichidarea bunurilor se ocupă lichidatorul, care va încheia, în numele datornicului, contractele de vanzare. Bunurile se vând libere de sarcini. În cazul în care, deși s-au depus toate eforturile necesare, lichidatorul nu a reușit să valorifice bunul în 2 ani, creditorii pot deveni proprietarii acestuia în contul datoriei.
Închiderea procedurii și eliberarea de datorie. După ce bunurile au fost valorificate și sumele obținute au fost distribuite creditorilor, lichidatorul întocmește un raport final. În termen de 30 de zile de când acesta rămâne definitiv, instanța pronunță închiderea procedurii și stabilește cât din veniturile datornicului poate fi folosit pentru a acoperi pasivul, după închiderea procedurii.
Eliberarea de datorii reziduale este ştergerea datoriilor rămase neacoperite după perioada de supraveghere post-închidere a procedurii. Conform art. 72, datornicul va fi eliberat de datorie în cazul în care după 3 ani de la data închiderii procedurii a acoperit cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, sau după 5 ani 40%, etc.
3. Procedura simplificată. Poate fi accesată de o persoană fizică insolventă, dacă suma totală a datoriilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmăribile și are peste vârsta standard de pensionare sau și-a pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.
• Comisia de insolvență va analiza cererea sa, iar în cazul în care îndeplinește condițiile, o va înainta instanței.
• De la data rămânerii definitive a sentinței, se suspendă toate măsurile de executare silită, curgerea dobânzilor, calculul penalităților etc.
• Datornicul are obligația ca, din momentul deschiderii procedurii, să își plătească datoriile curente la timp, să nu contracteze noi împrumuturi, să informeze anual comisia de insolvență cu privire la situația bunurilor sale sau dacă obține venituri suplimentare de peste ½ din salariul minim de economie față de nivelul declarat la momentul cererii insolvenței, să anunțe comisia de insolvență dacă moștenește, i se donează sau intră în posesia unor bunuri sau servicii a căror valoare depășeste salariul minim pe economie.

Stiri
x